Ce este sponsorizarea și ce trebuie să conțină contractul

Potrivit art. 1 din Legea nr. 32/1994, sponsorizarea este actul juridic prin care două persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susținerea unor activități fără scop lucrativ desfășurate de beneficiar. Legea impune forma scrisă: contractul trebuie să precizeze obiectul, valoarea și durata sponsorizării, precum și drepturile și obligațiile părților. Spre deosebire de o donație obișnuită, sponsorizarea are un scop declarat — un proiect, o activitate, o dotare — iar beneficiarul se obligă să folosească sprijinul exclusiv pentru acel scop. Sponsorul, în schimb, poate face cunoscută public sponsorizarea prin promovarea numelui, a mărcii sau a imaginii sale, fără ca aceasta să devină reclamă comercială pentru produsele lui.

Cine poate fi sponsor și cine poate fi beneficiar

Sponsor poate fi orice persoană fizică sau juridică, română sau străină. Beneficiari pot fi, potrivit legii, persoanele juridice fără scop lucrativ (asociații, fundații, federații, cluburi sportive organizate ca asociații) care desfășoară activități în domeniul cultural, artistic, educativ, de învățământ, științific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, al protecției drepturilor omului, medico-sanitar, de asistență și servicii sociale, protecția mediului, social și comunitar; instituțiile și autoritățile publice, inclusiv școlile, spitalele și primăriile; unitățile de cult; precum și, în condițiile legii, persoanele fizice care desfășoară activități în aceste domenii. Reține că, pentru a beneficia de avantajul fiscal, sponsorul trebuie să fie plătitor de impozit pe profit, iar entitățile nonprofit și unitățile de cult trebuie să fie înscrise în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale, ținut de ANAF, la data încheierii contractului.

Avantajul fiscal: cum scade firma sponsorizarea din impozitul pe profit

Sponsorizarea nu este o cheltuială deductibilă la calculul profitului impozabil, dar funcționează ca un credit fiscal: conform art. 25 alin. (4) lit. i) din Codul fiscal, contribuabilul plătitor de impozit pe profit scade sumele acordate din impozitul datorat, în limita celei mai mici dintre două valori — 0,75% din cifra de afaceri și 20% din impozitul pe profit datorat. Sumele care depășesc limita în anul curent se reportează în următorii 5 ani consecutivi, în aceleași condiții. Dacă firma nu a folosit integral plafonul anual, poate redirecționa diferența prin formularul D177, depus la ANAF în termenul stabilit prin procedura aplicabilă, după declarația anuală de impozit pe profit, iar fiscul virează banii către entitățile alese. Microîntreprinderile nu mai beneficiază, din 2024, de scăderea sponsorizărilor din impozitul pe venit — pot sponsoriza, dar fără avantaj fiscal. Detaliile de calcul se stabilesc împreună cu contabilul firmei.

Sponsorizare în bani, bunuri sau servicii

Sponsorizarea poate avea ca obiect o sumă de bani, bunuri — echipamente, materiale, produse — sau servicii prestate gratuit de sponsor. Pentru sumele de bani, contractul trebuie să indice contul bancar al beneficiarului și termenele de plată; plata se face prin virament, ceea ce asigură trasabilitatea. Pentru bunuri, este recomandat ca predarea să fie consemnată printr-un proces-verbal de predare-primire, iar valoarea să fie cea din evidența contabilă a sponsorului; la bunurile care intră în patrimoniul beneficiarului, contractul transferă dreptul de proprietate. Pentru servicii, contractul descrie serviciile, perioada și valoarea lor estimată. Tratamentul TVA al sponsorizărilor în natură are reguli speciale, astfel că, pentru bunuri de valoare mare, merită verificat împreună cu contabilul.

Obligațiile beneficiarului și riscurile unei sponsorizări greșit documentate

Beneficiarul se obligă să folosească sponsorizarea exclusiv pentru scopul stabilit în contract, să țină evidența distinctă a sumelor primite și, dacă s-a convenit, să prezinte sponsorului un raport cu documente justificative. În caz de utilizare contrară destinației, sponsorul poate cere rezilierea contractului și restituirea sumelor. Legea interzice ca sponsorul să urmărească, prin sponsorizare, influențarea activității beneficiarului sau reclamă comercială pentru propriile produse; mențiunea numelui sau a mărcii sponsorului este însă permisă. Cele mai frecvente probleme la control sunt: contract semnat după transferul banilor, beneficiar ONG neînscris în RUE la data contractului, lipsa scopului concret și lipsa dovezilor de utilizare. Un contract complet, semnat înainte de plată, elimină aceste riscuri.