Chitanță de mână

Ce este chitanța de mână și are valoare juridică?

Chitanța de mână este un înscris sub semnătură privată prin care o persoană confirmă că a primit o sumă de bani de la alta. În Codul civil se numește chitanță liberatorie: potrivit art. 1500, cel care plătește are dreptul să primească o chitanță, iar dacă creditorul refuză nejustificat să o elibereze, debitorul poate suspenda plata. Deși art. 1499 permite dovedirea plății prin orice mijloc de probă, în practică chitanța semnată de primitor este cea mai simplă și mai sigură dovadă, mai ales pentru plățile în numerar, unde nu există extras de cont. Are deplină valoare juridică în instanță, cu condiția să fie semnată de persoana care a primit banii.

Ce trebuie să conțină o chitanță de mână corectă?

O chitanță completă cuprinde: locul și data plății; identificarea celui care primește banii (nume, ideal CNP sau serie CI); identificarea celui care plătește; suma în cifre și în litere (literele previn modificările ulterioare); moneda; ce reprezintă plata (arvună, avans, chirie pe luna X, rată la împrumut) și, dacă e cazul, contractul în baza căruia se face; modul de plată; semnătura primitorului. Opțional: semnătura plătitorului și a doi martori, utile dacă suma este mare. Generatorul nostru include toate aceste elemente și calculează automat suma în litere, inclusiv pentru euro.

Atenție la chitanțele pentru chirie și rate: prezumția plăților anterioare

Codul civil conține o regulă pe care mulți proprietari o ignoră: potrivit art. 1502, chitanța dată pentru una dintre prestațiile periodice (de exemplu, chiria pe o anumită lună sau o rată) face să se prezume, până la proba contrară, că și prestațiile scadente anterior au fost achitate. Cu alte cuvinte, dacă chiriașul îți datorează chiria pe august și îi dai chitanță pentru septembrie, legea prezumă că și august a fost plătit. Soluția este să menționezi expres în chitanță că plățile anterioare restante nu sunt stinse — generatorul are o bifă dedicată pentru această rezervă. Similar, art. 1501 prezumă că, prin chitanța pentru suma principală, s-au achitat și accesoriile (dobânzi, penalități), dacă nu se menționează altfel.

Chitanța de mână vs. chitanța fiscală

Chitanța de mână este destinată plăților între persoane fizice care nu desfășoară activitate economică: vânzarea unui bun personal, chiria încasată de un proprietar persoană fizică, împrumuturi între prieteni sau rude. Firmele, PFA-urile, întreprinderile individuale și celelalte entități care țin contabilitate nu pot încasa pe chitanță de mână: ele sunt obligate să emită chitanță fiscală, formular tipizat din chitanțier, conform normelor privind documentele financiar-contabile (OMFP 2634/2015), sau bon fiscal, după caz. Dacă plătitorul este o firmă, iar primitorul o persoană fizică (de exemplu, o firmă care plătește chiria unui proprietar), chitanța de mână semnată de persoana fizică este un document justificativ util, dar firma va avea nevoie și de contractul aferent.

Limitele pentru plățile în numerar

Legea 70/2015 privind disciplina financiară limitează plățile în numerar. Între persoane fizice, încasările și plățile în numerar pentru transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri, pentru servicii și pentru acordarea sau restituirea de împrumuturi sunt permise până la 50.000 lei pe tranzacție, fiind interzisă fragmentarea unei tranzacții mai mari. Între o firmă și o persoană fizică, plafonul este de 10.000 lei pe zi, iar firmele nu pot primi împrumuturi în numerar de la persoane fizice. Pentru sume mai mari, folosește transferul bancar — ordinul de plată este el însuși o dovadă, iar chitanța poate confirma suplimentar ce reprezintă suma.